Scoala generala, clasa I. Era pe vremea lui Ceausescu, intr-o toamna tarzie, chiar inainte de 15 septembrie, ziua in care incepea scoala. Eram cu mama in oras iar ea s-a oprit intr-o librarie sa imi cumpere rechizitele pentru prima zi de scoala din viata mea. Pe langa ghiozdan, caiete, pensule si acuarele, penar, creioane, ascutitoare si guma de sters a mai cumparat si un stilou. Era primul stilou din viata mea.
Nu stiu cum mai este acum dar atunci, cand am facut eu scoala, toti elevii din clasele I – IV trebuiau sa scrie cu stiloul. Pixul era interzis iar creionul era folosit in general la aritmetica si la desen unde puteai gresi mai des si unde aveai voie sa stergi si sa corectezi. In rest insa era folosit stiloul deoarece folosirea acestuia ajuta mana sa se invete cu miscarea corecta in timpul scrisului si formeaza un scris caligrafic.
Primul stilou era mic si albastru, cu un rezervor transparent. Butonul rezervorului era pe exterior, practic nu trebuia sa desfaci stiloul ca sa poti sa il umpli cu cerneala. Din clasa a doua am trecut la stilouri obisnuite, Flaro, si din clasa a 5-a am avut stilou chinezesc, Hero, care se gasea pe atunci in librarii la un pret destul de piperat: 100 de lei.
Stilourile Flaro, facute la Sibiu, semanau foarte bine cu MontBlanc-urile clasice. Cu toate acestea, era la noroc: unele erau foarte bune, nici nu le simteai cum aluneca pe hartie, altele erau foarte proaste, zgariau hartia si curgea cerneala pe unde te asteptai mai putin, de obicei pe la pistonul care tragea cerneala in rezervor.
Am schimbat mai multe stilouri in perioada scolii generale: motivul principal era ca nu aveam grija de ele: le scapam pe jos si se infigeau fix in penita, sau calcam pe ele si le spargeam. Pe unul dintre ele pe care voiam sa il fac sa scrie mai subtire l-am luat, i-am scos penita si am inceput sa o iau la smirghel. Bineinteles ca l-am facut praf si nu mai era bun de nimic dupa aceea.
Cele mai rezistente si mai bune au fost stilourile Pionier sau cele Flaro clasice care costau 18-24 lei.
In plus, chiar inainte de revolutie aparuse acest model nou care era neasteptat de bun: penita foarte buna, nu se usca cerneala, nu curgea.
Pe de alta parte insa, existau si unele modele cu care au fost mari probleme: Flaro Sirius sau Flaro Student. Astea erau mai scumpe, pe la 40-60 de lei, aveau si certificat de garantie.
Nici unul din cele pe care le-am cumparat nu au functionat: ori era penita extrem de proasta si zgaria hartia, ori curgea cerneala pe la pistonul de umplere, cerneala se usca intre rezervor si penita si de fiecare data cand ii scoteai capacul trebuia sa impingi pistonasul de la rezervor sa scrie… un esec.
Dar nu avea nici un sens sa ma folosesc de garantie si sa il trimit inapoi, era mai simplu sa cumpar unul mai ieftin care functiona.
Cerneala din librarii era de obicei Hero, albastru inchis.
Era si cerneala romaneasca, in niste sticlute rotunde, altele care semanau cu cea Hero chinezeasca dar si una care se numea Pescarus (probabil inspiratie de la Pelikan).
In oficiile postale se gaseau calimari cu cerneala si tocuri cu care puteai sa completezi formularele de care aveai nevoie. Remarcai din prima ca penitele de la tocuri nu se ridicau la calitatea celor de la stilouri.
Zgariau, erau incomode, dar probabil ca aceasta era cea mai ieftina varianta pe care o puteau pune la dispozitie in Oficiile Postale.
Sau poate ca asa ramasesera in obicei de la infiintarea acestora si nu au considerat rentabil sau necesar sa mai schimbe ceva chiar daca in anumite cazuri era un chin sa scrii cu acele tocuri.
Cam prin 1984-1985 m-am confruntat cu o problema cel putin ciudata: nu se mai gasea cerneala. De cativa ani cerneala Hero disparuse de pe piata si ramasese doar cea produsa in Romania. Iar prin vara lui 1984 nici cerneala romaneasca nu se mai gasea in librarii.
A revenit dupa vreo luna, apoi peste cateva luni a disparut din nou, de data asta pentru mai mult timp. Se mai gasea insa cerneala neagra iar la un moment dat am folosit si tus pentru stampile subtiat cu apa. Apoi, dupa cateva luni a aparut din nou cerneala de stilou in librarii dar nu albastra ci violet. Peste tot era doar cerneala violet, nu gaseai albastra nicaieri. La scoala se accepta si aceasta in lipsa de altceva dar mie nu imi placea, parea ca este mai obositor sa citesti ceva scris cu o astfel de culoare. Vreo 2 ani am asteptat pana a aparut din nou cerneala albastra.
Iar acum am trecut din nou la stilou. Poate un pic de nostalgie amestecata cu placerea scrisului cu stiloul… Voi ati mai scris cu stiloul in ultima vreme? Cum vi se pare?
Interesanta partea cu disparitia de pe piata a cernelei. In ceea ce priveste problemele tehnice legate de stilouri, acestea exista dar sunt mult mai rare in cazul stilourilor de calitate, din pacate in Romania nu prea se gaseau stilouri bune de vanzare si chiar si acum sunt rare pentru ca nu sunt ieftine ! Un stilou de calitate costa incepand de la 200 pana la 1000 de lei, si pe deasupra sunt destul de fragile in comparatie cu un pix, de pilda. Atat timp cat sunt intretinute insa(ca orice obiect mecanic), stilourile de calitate tin zeci de ani. Mai ales stilourile moderne, care folosesc rezerve si nu au sisteme complexe de incarcare.
Acestea fiind spuse, vremea stilourilor nu va trece niciodata pentru ca pana in ziua de azi nu s-a inventat nici un obiect de scris care sa ofere aceeasi calitate a scrisului precum un stilou pus la punct, care dupa cum stiti nu are nevoie de aplicarea presiunii pe hartie pentru a scrie, cum e cazul la pixuri si chiar si roller-e. Totodata, contrar perceptiei unora, stilourile vin cu orice dimensiune de penita doriti, de la extra-subtire la extra-gros, e doar o chestiune de a gasi modelul potrivit pentru fiecare.
Iar pentru cei cuprinsi de melancolie, inca se gasesc stilouri clasice Hero cu pompita.