Era ceva normal sa fie mizerie in jurul blocului. Gunoaiele aruncate direct pe geam in gradina de locatarii de la etaj, mirosul pestilential venit de la subsol unde aproape permanent era inundatie si baltea apa de la tevile sparte si canalizarea infundata de care nimeni nu se ocupa. Daca locuiai la parter era aproape imposibil sa tii ferestrele deschise din cauza mirosului si a tantarilor. In afara de plasa de plastic verde, grosolana, pe care puteai sa o montezi la geamuri, alta solutie impotriva tantarilor si a mustelor nu exista. Nu erau pastile, aparate de pus in priza cu tot felul de solutii sau Autan.
Si pe scara era mizerie. Teoretic era o femeie de serviciu care aparea cateodata cu o galeata metalica extrem de murdara plina cu o apa neagra de jeg si un T de lemn cu o carpa cu care imprastia laturile alea pe jos.
Pe paliere era intuneric, becurile fiind de obicei arse sau furate. Intr-un bloc am vazut un corp de iluminat incuiat cu lacatul. Era un neon la care capacul transparent avea niste benzi metalice care veneau transversal, prinse cu un lacat mic, pentru a nu permite deschiderea lui.
Pe usi, in afara de numarul apartamentului mai era scrisa functia capului familiei, de ex: Fam. Inginer Popescu sau Fam. Profesor Ionescu. Nu am inteles niciodata de ce te-ai fali asa cu functia pe care o ai. Era mai tare insa daca aveai in parcare un ARO care se putea cumpara doar cu aprobare de la partid. Un ARO insemna maximum de flex, semnul ca erai in relatii foarte bune cu partidul, militia sau securitatea.
La apartamente nu erau usi metalice. Erau ori de lemn masiv ori, cele mai comune, din placaj, goale pe dinauntru. Nu existau sisteme de alarma, in cel mai bun caz puteai sa-ti montezi un grilaj in fata usii, pe interior, ca nu era voie sa se vada grilajul pe exterior. Nu trebuia sa se inteleaga ca in regimul democratiei populare puteau fi sparte apartamentele. Presurile de la intrare se lipeau de ciment cu prenandez, pana si astea se furau.
Cablu TV nu exista nici macar in Bucuresti. Fiecare scara de bloc avea o antena colectiva, montata sus, pe terasa, la care erau bransate toate apartamentele. Erau facute special pentru receptia programelor TVR1 si TVR2, insa, unii mai deschisi la minte plateau un electrician care venea, inalta antena daca era nevoie sau o modifica astfel incat in afara de TVR sa receptioneze si posturile bulgare si ruse. TVR 2 functionase pana prin 1983 apoi a mai avut o perioada scurta de emisie prin 1985, dar dupa aceea a fost inchis si nu s-a mai pornit pana dupa Revolutie.
Bulgarii se vedeau bine, cu 2 posturi TV, invatasem deja cum se zice in bulgara la film, emisiunea de desene animate (Leka noci detza) sau stiri. Ce vedeam la bulgari si nu aveam la TVR: in fiecare seara cate 20 de minute de desene animate, Tom si Jerry sau asemanatoare. In fiecare vineri seara (sau sambata, nu mai tin minte exact) era film strain (de obicei SUA) la emisiunea “Studio X”: actiune, thriller, mister. Filme bune care nu erau dublate ci subtitrate, intelegeam si noi in felul asta mai bine dialogurile.
