Au fost odata hotelurile Timis 1 si Timis 2. Viata buna a comunistilor.

Sa vorbim despre hotelurile partidului, de pe vremea lui Ceausescu. Mai exact despre 2 hoteluri de la Timisu de Sus, rezervate unul dintre ele elitei, iar celalalt comunistilor de rand. Hotel Timis 1 si 2.

La Timis 2 au reusit sa obtina ai mei niste bilete, cu mari interventii, pentru un sejur in vara lui 1986. Am tinut bine minte acele zile, pentru mine a fost o experienta ca atunci cand te duci in strainatate, la 5 stele. Spun, cu interventii, fiindca am vazut-o pe mama cum si-a luat repartitia de la receptia hotelului Timis 1, unde directorul, tovarasul Iacob, transpirat, cu o burta imensa si o atitudine de smenar ajuns la putere, semna actele de cazare si pentru Timis 2. Inainte sa dea buletinul tovarasului Iacob pentru a completa actele de cazare, mama imi aratase cum pune in el, impaturite ca sa nu se vada, trei bancnote de 100 de lei, si mi-a zis: “uite, asa se face”. Cand l-a luat inapoi, bancnotele nu mai erau. Doar in acel moment, la rand sa isi ia repartitiile de cazare asteptau peste 20 de persoane, holul de la Timis 1 era plin. Daca salariul mediu era de 2.000 de lei, calculam cu usurinta ca tovarasul Iacob numara la sfarsitul zilei peste 10.000 de lei in buzunarul lui, doar de la cei care venisera sa se cazeze. Ca doar nu numai cazarea i-o fi adus bani, la urma urmei era director de hotel.

Fiindca pe atunci, coruptia era ceva normal, firesc, era singura metoda de a trai.

Dar sa ne intoarcem la hotelurile Timis si la istoria acestora. Hotelul Timis 1, pe vechiul sau nume Gaiser, a fost construit undeva in anii 1930. Pe atunci era o mica pensiune, stil cabana, pe drumul care duce de la Predeal spre Brasov. Am gasit doua poze cu el, o carte postala facuta in anii 1940 de vanzare pe OLX si o poza mai noua de aici, pe care am incercat sa le colorez cu gemini.

Ce este interesant este ca in cartea postala din 1940, poza facuta probabil in vara lui 1940, pensiunea arata diferit. Am aflat ca la cutremurul din noiembrie 1940 cladirea a fost grav avariata si este posibil ca dupa acesta sa fi fost reconstruita cu o noua arhitectura.

Sunt adaugate cosuri de fum, ma uitam la cel de la mijlocul cladirii, posibil sa se fi instalat incalzire centralizata sau s-a prelungit cel micut care apare si in prima poza. In plus, s-a adaugat o terasa pe acoperisul restaurantului.

Dupa venirea comunistilor la putere pensiunea a fost nationalizata si transformata in hotel, Hotel Timis 1. I s-a construit o aripa noua, s-au extins terasele de deasupra restaurantului si de la etaje, iar in stanga lui s-a mai ridicat un hotel de 4 etaje, Hotel Timis 2.

Timis 2 nu avea nici o legatura cu Timis 1. Arhitectura era complet diferita, semana cu un bloc muncitoresc, ce-i drept, cu balcoane. Intrai in hotel si dadeai in holul central. In stanga era receptia iar daca mergeai in fata dupa receptie, pe aceeasi parte era liftul si usa care dadea la scara de acces.

In fata liftului erau niste fotolii langa un perete comun cu cel al barului, care era in dreapta. Un bar micut: cateva mese joase cu fotolii in partea stanga, iar in partea dreapta barul.

La bar, printre sticlele de bautura era asezat un magnetofon Kashtan de la care se punea muzica. Imi cumparam de acolo, de fiecare data cand mergeam la masa de pranz, un pahar de suc de portocale pe care barmanul mi-l prepara pe loc, turnand in pahar niste concentrat dintr-o sticla fara eticheta pe care o tinea la frigider si completand cu sifon. Era 6 lei si mi se parea scump, acasa luam de la cofetarie un suc decolorat de la dozator la 2 lei. Asta de aici era scump, dar mult mai bun decat cu ce eram eu obisnuit. Si tot de acolo imi mai luam ciocolata de casa, asa cum se gaseste si acum la Mega Image, in batoane micute, invelite in celofan. Unul costa 8 lei. Pe atunci, doar aici la bar se gasea de cumparat. Cateodata venea si mama cu mine si isi lua cate o cafea. Aici se gasea cafea. In Bucuresti doar nechezol.

Continuand spre dreapta, urma peretele si usa de intrare in restaurant, care ocupa tot parterul cladirii. Genul ala de restaurant in care se aude tot zgomotul de la bucataria alaturata, desi un difuzor asezat pe o etajera incerca timid sa cante ceva. Restaurantul avea si o terasa dar nu am vazut-o niciodata deschisa, folosita. La restaurant 2 meniuri fixe: in fiecare zi se aducea meniul pentru a doua zi si trebuia sa bifezi ce vrei sa mananci. Batut la masina de scris, cu indigo, cateodata abia lizibil, pe niste coli A4 rupte in 4.

Liftul era ca la blocurile de locuinte, nimic special. Desi hotelul avea 4 etaje, liftul nu ajungea decat pana la etajul 3. Etajul 4 era mansarda si acolo se afla camera liftului. Pe scari era pus un covor cu o traversa deasupra.

In rest, camerele erau obisnuite: intrai in camera si din hol pe dreapta sau pe stanga aveai baia. O cada pe care nu am folosit-o niciodata (nu parea foarte curata, am preferat sa facem dus), toaleta si chiuveta.

Dupa usa de la baie, tot pe hol era un sifonier cu 2 usi. Umerase, crema de pantofi si perie, cateva paturi suplimentare din acelea de lana aspra si niste prosoape. Nu erau halate sau papuci de unica folosinta.

Camera, cu 2 paturi, 2 noptiere cu veioze si o aplica pe perete deasupra noptierei de la geam. Cea de la geam avea si un telefon care facea legatura cu receptia si un difuzor inclus in el care era legat la reteaua de radioficare, cu un buton cu 6 posturi, dar numai pe unul se auzea din cand in cand, prost, programul 1 de radio national. O masa cu un scaun si oglinda si un suport de bagaje. Pe jos mocheta. Toate camerele aveau balcon, practic un balcon comun, pe toata lungimea etajului, iar niste despartituri cu geam opac pe post de perete separau zonele fiecarei camere. Pe balcon fiecare camera avea 2 sezlonguri de lemn.

Nu era ca acum. Nu gaseai in baie sapun, sampon, creme, nu aveai frigider, minibar sau televizor. In tot hotelul Timis 2 nu exista nici un televizor.

In fata hotelului era pisicina. De fapt, piscina era a hotelului Timis 1 si avea 3 trambuline, 2 mici si una inalta. In zilele insorite toata lumea era la pisicina, toate sezlongurile erau ocupate.

In curtea comuna care arata ca o padurice de brazi inalti mai erau cateva terenuri de tenis, multe alei cu banci si felinare care luminau noaptea, un foisor de lemn iar in spatele hotelului Timis 1 era o sala de popice, cu 2 piste.

Intr-o dupa-amiaza ploioasa ai mei au inchiriat sala de popice. Nu mai stiu cat au platit dar era destul de scump, stiu ca au discutat destul de mult daca merita sa o inchirieze sau nu. Plata se facea la receptia de la Timis 1 si de acolo luai cheia. In sala totul mirosea a lemn. Imi placea sa merg in capatul pistei si sa pun bilele pe ghidajele de lemn, sa le vad cum se duc inapoi in fata, nu era instalatie automata. Poate ramasese de pe vremea nationalizarii? Cine stie…

Hotelul Timis 1 mi s-a parut mereu o bijuterie veche. Etaje cu tavanul mai jos decat in Timis 2, o arhitectura foarte alambicata, mi se parea un labirint in interior. Culoare curbate, mergand pe ele erau zone unde trebuia sa urci sau sa cobori cateva trepte, mi s-a parut ciudat ca nu am gasit logica lor. Acum ma gandesc ca probabil acolo se facea trecerea dintre corpul nou in corpul vechi sau probabil asa a fost modificata cladirea cand a fost reconstruita dupa cutremurul din 1940.

Imi placea sa ma strecor in el si il priveam ca pe un palat plin de secrete ce asteapta sa fie descoperite. Era mult mai luxos decat Timis 2, pe culoare erau scaune, masute si fotolii mult mai luxoase, stil vechi, probabil ramase de la nationalizare. In Timis 2 era un singur culoar central care nu avea decat 2 sau 3 becuri, era mai mult bezna. Aici erau aplice puse pe pereti care luminau la fiecare usa de camera. Nu era mocheta, covoarele se simteau mult mai moi, se simtea diferenta de calitate. Cand paseai se auzea cum scartaie parchetul de sub covoare, nu un planseu de beton. In camere erau televizoare si aici a fost prima oara cand am vazut un televizor color, printr-o usa deschisa de la o camera in care se facea curatenie. Dar Timis 1 era rezervat “elitei” si turistilor straini, nu aveam ce cauta pe acolo. Numai ca eu aveam cativa ani si nu imi prea pasa de restrictii.

Toti angajatii, si cei de la Timis 1 si cei de la Timis 2 purtau uniforma. Barbatii aveau pantaloni negri de stofa, camasa alba si sacou negru iar femeile fusta neagra, bluza alba si o vesta mica neagra. La piept aveau un ecuson auriu cu numele hotelului.

De la restaurantul de la Timis 1 se auzea mereu seara muzica. Spre deosebire de restaurantul de la Timis 2 unde mereu era o atmosfera de cantina cu impinge tava, la Timis 1 in fiecare seara era se simtea in aer spiritul petrecerii. Inainte de a merge la somn ne plimbam pe aleile din curte si rasuna de acolo “Life is life”, “Suzanna” si numai muzica straina. Eram surprins ca toate felinarele functionau, nu vazusem niciodata la mine in cartier felinarele aprinse, toate, in fiecare seara. Si aici nu se lua lumina, cum se intampla in Bucuresti.

Ca si clienti, Hotel Timis 2 era destinat fruntasilor comunisti. Oameni care veneau cu trenul pana la Predeal si din gara luau un taxi sa ii aduca cu bagajele la hotel. Hotelul Timis 1 era insa pentru elita. L-am vazut acolo pe Stefan Hrusca coborand din masina cu care venise, o marca straina pe care nu o cunosteam. Tot acolo erau cazati cativa straini veniti in interes de serviciu la IAR Brasov.

O intamplare amuzanta s-a petrecut intr-o zi la pranz in restaurantul de la Timis 2. La una dintre mesele de la geam, o femeie tanara, foarte frumoasa, facea un scandal monstru pentru faptul ca ospatarita venise sa serveasca cu farfuriile de mancare pe brat, asa cum servea la toate mesele, dar ea voia sa fie servita cu farfuria adusa pe o tava pe care sa se afle si o vaza mica cu o floare. Tipa era ceva VIP din lumea mondena comunista la care noi nu aveam acces care cumva venise sa ia masa la Timis 2 din cine stie ce motiv. Gresise restaurantul probabil, in mod normal ar fi trebuit sa se duca la Timis 1. Nu imi aduc aminte cu siguranta, dar din ce ziceau ai mei pe atunci parca tin minte ca era vorba de Violeta Andrei. Ospataritei, o femeie decenta pe la 50 de ani, ii dadusera lacrimile dar a revenit cu farfuria pe o tava argintie pe care se afla o vaza mica cu o floare.

O alta intamplare care da o mica lumina asupra lumii bune a comunistilor in care oamenii obisnuiti nu aveau acces s-a petrecut intr-o zi cand dimineata am vazut o agitatie in randul angajatilor hotelului. Nu am inteles imediat despre ce era vorba dar mai tarziu, dupa pranz, am vazut parcand in fata hotelului foarte multe masini straine cu tineri romani din lumea elitei comuniste veniti sa petreaca o dupa amiaza la piscina hotelului. Atunci am vazut chelnerii de la bar ducand bauturi la piscina iar noi nu eram lasati sa mergem la plaja. Se auzea muzica de la piscina si vedeam de la balconul camerei grupurile de tineri care se distrau. Era si pe atunci o patura sociala bogata (nu neaparat prin bani, ca nu erau pusi sa plateasca nimic, ci prin influenta) care se pozitionau deasupra tuturor, care aveau la dispozitie tot luxul disponibil de care doar ei beneficiau, insa totul se intampla departe de ochii cetatenilor de rand. Daca voiau sa se cazeze la Timis 1, aveau camere gratuite, daca voiau sa manance orice delicatesa, li se aducea, daca voiau ceva din Predeal, un angajat de la hotel se ducea si facea rost. Toti angajatii din aparatul de partid erau slugile lor, nu exista vreun refuz. Copiii celor din fruntea statului si prietenii lor, vedetele regimului si persoanele influente, cei aflati in pozitiile de conducere din stat, acestia erau mult mai putini si extrem de discreti, dar au trait regeste, fara nici o exagerare, in toti acei ani. Tot aparatul de partid era la dispozitia lor, tot ce voiau se indeplinea, fara intrebari si fara nici o limita. Se fereau insa de privirile indiscrete si pastrau distanta de oamenii de rand, de parca am fi fost ciumati. In locul distractiei la un hotel din centrul Predealului sau Brasovului preferasera sa vina la Timis, loc extrem de retras si discret, construit special pentru bunastarea conducatorilor.

Dar cu toate astea eu eram fericit. Simteam ca sunt undeva in strainatate, in cel mai luxos loc. Aveam suc cand voiam eu, ciocolata se gasea mereu, la restaurant aveam carne in meniu in fiecare zi. Acasa se gasea mai greu carnea… se aducea mai rar la alimentara. Pentru mine, nu se putea mai bine de atat. Eram fericit si ma bucuram in fiecare seara de caldura locului care ma invaluia.

In urma cu cativa ani, prin 2017-2018, nu mai tin minte exact anul, am revizitat locul. Curtea a fost separata in doua, Hotelului Timis 2 i-a mai ramas doar aleia din fata lui. Probabil cu mai multi ani in urma a fost privatizat, acum se numeste Hotel Hart, de 4 stele, si pare sa fie foarte apreciat. I s-a construit o aripa noua, i-au schimbat acoperisul, si i-au facut upgrade, am senzatia ca i-au mai adaugat un etaj, acum este un hotel modern. Nu am intrat inauntru, dar pe dinafara nu am mai recunoscut nimic din ce era.

In fata lui, langa aleea de acces, un gard care ii separa curtea de Timis 1. Piscina, terenurile de tenis, au ramas in curtea Timis 1. Se vede ca au fost parasite, curtea era plina de vegetatia care crescuse in voia ei, multi ani la rand. Prin gard am reusit sa vad piscina, in paragina, ca intr-un film cu apocalipsa. Aleile nu se mai distingeau si probabil si terenurile de tenis sunt in aceeasi stare.

Din ce am reusit sa mai aflu, hotelul Timis 1 a fost preluat in 2003 de lantul de hoteluri Continental, si si-a schimbat denumirea in Hotel Continental Gaiser Timisu de Sus. Iar un articol din Adevarul spunea in 2010:

“Hotelul de trei stele Continental Gaiser din Timişu de Sus va funcţiona, în următorii ani, ca centru de formare profesională în industria ospitalităţii. Decizia a venit după ce lanţul Continental Hotels a semnat un contrat de colaborare cu American Hotel Academy România.

„Hotelul a fost închiriat pentru următorii ani companiei American Hotel Academy, care va amenaja aici un centru de training personalizat pentru persoanele care vor să înceapă o carieră în industria ospitalităţii sau pentru cei care deja activează în acest domeniu. Prin intermediul acestui contract vom contribui la o mai bună instruire şi dezvoltare a personalului hotelier”

Ce s-a mai intamplat dupa aceea, nu mai stiu. Dar acest complex hotelier, cu Timis 1 si Timis 2, cu piscina la care stateam in fiecare zi cu soare, cu terenurile de tenis, fosiorul care la fiecare ploaie mirosea a lemn, curtea plina de brazi si aleile luminate de felinare in fiecare noapte, a ramas in amintirile mele ca o oaza de liniste, de fericire, un sentiment de “acasa”. As da orice sa ma intorc la acele clipe.