Efectele sociale ale marii crize economice mondiale s-au manifestat in Romania anului 1933, in luna februarie, printr-un val de greve ale muncitoriilor ceferisti si petrolisti organizati in sindicate. La Atelierele CFR Grivita din Bucuresti, dupa ultima „curba de sacrificiu“, muncitorii aveau un nou motiv de nemultumiri – la 20 ianuarie, administratia a anuntat ca plata salariilor se va face numai daca lucratorii vor prezenta dovada achitarii impozitelor pe ultimii trei ani. A doua zi s-au agravat tensiunile prin concedierea temporara a muncitorilor de la Atelierele de vagoane. Deoarece aceştia lucrau sub cerul liber, iar iarna era geroasa, conducerea a dispus inchiderea temporara a sectiei, fara a lua masuri de asistenta sociala in cazul disponibilizatilor.
Astfel, 250 muncitori din “Sindicatului rosu” de la atelierele CFR Grivita, au organizat in secret la 13 februarie 1933, un “Comitet de fabrica”. In noaptea de 14 spre 15 februarie, autoritatile i-au arestat insa pe acesti liderii. Printre cei arestati s-au aflat principalii conducatori ai sindicatului comunist: Constantin Doncea, Panait Bogatoiu, Gheorghe Gheorghiu-Dej.
Arestarea lor a incins mai mult spiritele muncitorilor de la Ateliere, astfel ca in dimineata zilei de 15 februarie, marea majoritate a muncitorilor au refuzat sa mai inceapa lucrul, declarand greva si determinandu-i chiar si pe cei care nu se asociasera initial acesteia, sa opreasca lucrul.
“Comitetul de fabrica” constituit la 13 februarie s-a prezentat cu revendicarile grevistilor, in fata directorului de atunci al Atelierelor de vagoane, inginerul Atanasiu.
Grevistii cereau eliberarea sindicalistilor arestati cu o zi in urma, ridicarea starii de asediu, recunoasterea organizatiilor comuniste care fusesera dizolvate prin decretul din 12 februarie 1933, si recunoasterea “comitetelor de fabrica”. Directorul Atelierelor de vagoane a refuzat sa negocieze cu “Comitetul de fabrica”, sustinand ca va discuta numai cu reprezentantii muncitoriilor care erau deja constituiti legal in sindicate.
Dupa esecul negocierilor cu administratia, liderii “Comitetului de greva” s-au intors la Ateliere, baricadandu-se in interior. La ora 4:30, dupa doua ore dupa declansarea protestului, din ordinul autoritatilor, atelierele de vagoane in interiorul carora se aflau aproape 4.000 de grevisti au fost inconjurate de forte ale Jandarmeriei si Armatei.
Sunetul sirenei a adunat in fata atelierelor alti muncitori din schimbul urmator, acestia solidarizandu-se cu cei aflati in interior, aruncand cu obiecte contondente spre fortele de ordine. Dupa izbucnirea busculadei, cei veniti in sprijinul grevistilor baricadati, au fost imprastiati pe strazile din jurul Atelierelor.
La ora 6:00 comandantul operatiunii, lt.col. Hotineanu, i-a somat pe grevisti sa se predea. Autoritatile au sustinut ulterior ca reactia muncitorilor a fost violenta, acestia ripostand cu focuri de arma din interiorul atelierelor, fiind impuscat in cap gardianul public Ion Chirita.
La ora 6:30, autoritatile au anuntat ca daca in cinci minute grevistii nu se predau, vor trage in plin. O parte a manifestantilor, in acel moment au sarit gardul atelierelor, pierzandu-se prin imprejurimi. Dupa expirarea celor cinci minute a urmat un foc de avertisment in aer. In comunicatul oficial autoritatile au anuntat ca nu au tras mai mult de doua salve in plin, in conditiile in care si muncitorii foloseau arme de foc contra soldatilor.
Dupa 15 minute, jandarmii si militarii au putut intra in curtea atelierelor, iar pana la ora 7:30 toti cei 2000 de grevistii, s-au predat. Bilantul printre muncitori a fost de 3 morti si 34 de raniti ce au fost dusi la spitalele CFR Witting, Filantropia, Colentina, Militar si Brancoveanu, unde din acestia au mai murit inca patru.
Alti 20 cu rani usoare au fost dusi la sediul Corpului Gardienilor Publici, unde au beneficiat pe ajutor medical. Dintre militari, au murit doi soldati si un gardian public.
Pentru liderii comunisti, Dej, Stoica, Doncea, Vasilichi, Pintilie si inca multi altii, a urmat un lung proces si ani grei de puscarie, la Doftana si Jilava. Cel care a coordonat reprimarea revoltelor muncitoresti, Armand Calinescu, subsecretar de stat la Interne, avea sa devina cativa ani mai tarziu, prim-ministru.
Un caz aparte il este cel al ucenicului de 19 ani, Vasile Roaita. El a ramas in istorie, ca fiind cel care a tras sirena pentru a anunta declansarea grevei. Se pare insa ca Roaita nu a fost decat un erou “fabricat” de propaganda comunista. In 1997, Constantin Negrea, muncitor la Atelierele CFR Grivita, a declarat ca el a fost cel care a tras sirena pentru a-i anunta pe muncitorii ceferisti de greva, dezvaluind ca fost chemat de Dej. Se hotarase insa ca, in mod oficial, Vasile Roaita sa fie eroul.
