Inainte: aveam o industrie care ar fi situat Romania pe primele locuri intr-un clasament mondial. Aveam industrie metalurgica, petrochimie, industria producatoare de masini, industie grea, industrie usoara, industria textila, industria lemnului, agricultura, industria extractiva, si multe alte ramuri cu mii de fabrici si intreprinderi care asigurau milioane de locuri de munca pentru romani si o productie de invidiat comparativ cu ce avem in prezent.
Ne este aratat cu fiecare ocazie ca inainte de 1990 Romania era bijuteria coroanei industriale mondiale, cum ar fi intr-un articol publicat azi de Ziare.com in care autorul ia ca surse un site care citeaza un interviu publicat in 2014 in Formula AS, preluat mai apoi de Cotidianul si promovat cu mandrie de Socialistul.
Nu vi se pare ciudat ca la cat de performanta, puternica, dezvoltata, competitiva, productiva si profesionista era industria noastra, cu toate astea traiam ca niste sclavi? Nu vi se pare ciudat ca la cat duduiau fabricile romanesti, alergam prin tot orasul sa gasim un magazin de electrice care sa aiba becuri, ca sa ne putem cumpara un bec? La cat de dezvoltata era agricultura si zootehnia, nu vi se pare ciudat ca muream de foame si ne petreceam jumatate din viata stand la cozi ca sa prindem o bucata de branza, niste carne, un kil de zahar sau o sticla de ulei? Nu vi se pare ciudat ca la cat de performanta era industria producatoare de masini stateam ani la rand pe liste ca sa cumparam o Dacie care se strica la fiecare 200 km?
Raspunsul celor care ridica in slavi perioada comunista: “da, ne era greu fiindca am fost fortati sa platim imprumuturile externe iar in 1990 nu mai aveam nici o datorie externa”. Asa este! In 1970 am dezvoltat toata aceasta industrie folosind credite externe, dupa care timp de 20 de ani am murit de foame ca sa platim datoria. Si am ajuns in 1990 fara nici o datorie externa, lihniti de foame si satui de subzistenta, si cu o industrie bazata pe tehnologie veche de 20 de ani.
Dar stai, ca asta nu este totul.
O mare parte din articole si celebrul interviu se bazeaza pe raportarile oficiale. Ce nu se spune insa nici in interviu, nici in articole, este faptul ca pe vremea odiosului ajunsesem sa raportam suprafete insamantate in agricultura care insumate aproape depaseau suprafata tarii. Toate raportarile privind productia erau “din pix”, marite exagerat si fara legatura cu productia reala.
Si nu doar atat.
Deoarece produsele pe care le fabricam erau de o calitate extrem de slaba, pietele de desfacere ale acestora erau tarile slab dezvoltate, lumea a treia, care nu puneau atat de mult pret pe calitate, mai ales daca pretul la care vindea Romania produsele era foarte mic, in unele cazuri anumite produse fiind vandute sub pretul de productie, doar ca sa nu se stea cu marfa pe stoc.
Multe contracte externe mari au fost pierdute din cauza ca nu am putut sa respectam clauzele contractuale si nici parametrii de calitate ale produselor pe care le produceam. Si ori am fost nevoiti sa scadem pretul de vanzare, ori am ramas cu marfa pe stoc.
Toata aceasta industrie mult laudata era deja invechita moral. In strainatate computerizarea fabricilor scadea pretul de productie si marea calitatea marfurilor, noi foloseam tehnologie veche de 20 de ani. Produsele noastre nu mai erau competitive si nu mai puteam tine pasul cu dezvoltarea tehnologica a strainatatii. Pierdeam contract dupa contract fiindca altii produceau marfa mai buna si mai ieftina decat a noastra. Si mai mult decat atat, tocmai ne platisem datoria externa si nu mai aveam nici un ban cu care sa retehnologizam industria romaneasca. Faceam in continuare Dacii 1310 bazate pe Renalut 12, un model neperformant din 1970. Oltcit – am vandut in strainatate doar 60.000 de masini in perioada 1984 – 1990, adica doar 10.000 pe an. Comparativ, Dacia a exportat 658.000 de masini doar in anul 2023.
Si bomboana de pe coliva: incepand cu 1990 China a devenit principalul producator mondial de produse industriale, produse de consum, imbracaminte, incaltaminte, electronice si electrocasnice. Putea industria noastra sa ramana competitiva comparativ cu preturile si calitatea la care exporta China? Chiar si pe vremea lui Ceausescu, de ce preferai sa cumperi un stilou chinezesc in loc sa cumperi un stilou Flaro, produs in Romania? De ce preferai sa cumperi creioane chinezesti si nu cumparai din cele romanesti? Pentru ca cele chinezesti erau mai bune si mai ieftine decat cele romanesti.
Industria romaneasca era invechita iar costurile pentru a o moderniza nu puteau fi acoperite. Iar atunci, singura varianta era sa renunti sa mai pompezi bani pentru a o tine pe linia de plutire si sa lasi investitorii straini sa plateasca ei constructia unor fabrici moderne, care sa aduca profit si sa isi poata sustine activitatea economica. Si sa inchizi acele unitati de productie care nu puteau sa se sustina financiar, deoarece productia lor nu mai era de actualitate, avea mari probleme de calitate si nu se putea impune nici pe piata romaneasca si nici in strainatate.
Si se da cu subinteles ca a, occidentul a distrus toate fabricile romanesti ca sa transforme Romania intr-o piata de consum si sa nu mai producem nimic. Adica dintr-o data piata romaneasca ar fi fost invadata de produse nemtesti, frantuzesti si americane.
Pai hai sa vedem cine a avut de castigat din faptul ca Romania nu a mai avut industrie: dupa revolutie: piata noastra era invadata de produse turcesti, chinezesti si rusesti. Deci occidentul a castigat piata de desfacere sau Turcia, China si Rusia?
Cine a avut de castigat din faptul ca productia noastra de petrol a scazut de la 13 milioane de tone de petrol la 6 milioane de tone de petrol in 2014? Cine era benzinaria Europei? Nici prin gand nu ne-ar fi trecut ca Rusia, aceasta tara occidentala, s-a bucurat sa compenseze deficitul din piata datorat scaderii productiei Romaniei. La fel si cu uleiul mineral din care produceam 500.000 de tone inainte de 1990 iar in 2014 productia romaneasca era zero.
Din transformarea Romaniei in piata de desfacere au profitat Turcia, China si Rusia. Eu mi-as fi dorit sa fi fost occidentul, dar.. nu.
Iar un numar mai mic de fabrici si unitati de productie fata de 1990 este un lucru bun, deoarece asigura faptul ca ceea ce producem este competitiv, sunt produse bune care se vand, iar industria se poate mentine singura din punct de vedere economic, fara sa fie nevoie de interventia statului, fara subventii.
De ce nu se vorbeste si de faptul ca uzinele Ford si Dacia sunt extrem de competitive? De ce nu se spune ca suntem principalul producator european de anvelope? De ce nu se spune ca industria farmaceutica si cea chimica este extrem de performanta? De ce nu se spune ca in prezent suntem unul din cei mai importanti exportatori de grau si porumb din Europa? De ce nu se spune cat de importanta este pentru economie industria IT care este extrem de dezvoltata mai ales in Cluj, Bucuresti, Iasi si Timisoara? De ce nu calculam cati bani sunt platiti ca impozite de toti angajatii multinationalelor care, spre deosebire din multe firme romanesti, nu isi permit sa angajeze la negru?
Haideti sa renuntam la a picta in roz perioada comunista, sa nu mai fim ipocriti si sa analizam date reale, fara sa prezentam doar ce ne convine.
Sincer, nu inteleg cum nume grele care semneaza astfel de articole prezinta informatii incorecte, incomplete, doar pentru a-si impune o idee care nu are nici o legatura cu realitatea.
