Intr-o perioada in care programul de la televizor incepea la ora 20.00 si se termina la 22.00 sa ai un videocasetofon si cateva casete era culmea luxului si a bogatiei. Jumate din bloc se inghesuia in sufrageria ta sa vada ultimul film cu Cichicean tradus si dublat de Irina Nistor. Da, pe vremea lui Ceausescu, Irina Nistor punea fara nici o jena vocea sa inconfundabila pe casetele cu care se facea o specula dusa la extrem. Ah, este de inteles totusi lipsa de jena a Irinei Nistor avand in vedere ca de bisnita casetelor se ocupa unul din mai marii din securitate care erau repartizati la TVR.
Videocasetofoanele se dadeau recompensa la fotbalisti atunci cand bateau in deplasare in strainatate, sau se vindeau cu un pret ce se apropia de cel al unei masini Lastun (care pe atunci era 27.000 lei, Oltict vreo 65.000 de lei iar Dacia era vreo 95.000 de lei daca tin bine minte, daca nu sa ma corecteze cineva). Si asta in conditiile in care salariile era intre 1.700 si 3.000 de lei (un dolar USD era 37 de lei).
Cu toate astea din ce in ce mai multi oameni incepusera sa aiba video-uri. Mergeam la meditatii la o profesoara care isi procurase cu putin timp in urma un videocasetofon si se tot lauda cu el. Fiul ei devenise vedeta in cartier fiindca punea filme pe bani, fiecare invitat platind ca la cinema. Cand i-am povestit mamei, aceasta mi-a dat o replica menita a arata culmea realizarii in acea perioada: “Ei, vezi? Are video, are masina, are baiat la medicina!”. Intr-adevar, fiul profesoarei era student la medicina, ceea ce deschidea o alta sursa de lux: a fi medic, ceea ce pe langa prestanta aducea si atentiile pacientilor.
Filmele inregistrate pe caseta erau la a 5-a sau a 6-a copie. Nu se mai vedea mare lucru, dar toata lumea se inghesuia intr-o sufragerie in fata televizorului sa vada ultimele filme aparute in occident. In afara de Europa Libera si de produsele pe care le aduceau din afara si le vindeau la suprapret soferii de TIR, casetele video cu filme erau singura legatura pe care o aveam cu lumea capitalista. Mai tarziu au aparut si antenele parabolice si receptoarele de satelit montate discret pe terasa blocurilor sau in balcoanele apartamentelor. Desi cei care isi montau parabolice riscau sa se trezeasca cu militia la usa si cu echipamentul confiscat tot mai multe posturi straine isi faceau aparitia la televizoarele romanilor.
In aceste conditii, almanahul Tehnium din 1987 a considerat ca este cazul sa raspunda “cererii cititorilor” cu un articol despre videocasetofoane. Titlu mare, “La cererea cititorilor” de parca ar fi vrut sa confirme faptul ca o mare parte din restul almanahului ar fi fost conceput educational, ca o pastila amara de informatie pe care trebuiau sa o inghita cititorii, asta este, dupa care, la sfarsit li se dadea si bucatica de zahar.
Din ce tin eu minte playerele erau ceva pe la 20-30.000 de lei, recorderele forjate ceva erau vreo 30-40.000 si recorderele noi vreo 50-60.000. Smecherii aveau recordere si se organizau sa traga casete unii de la altii. Mai tii minte cu cata incantare ne uitam la niste casete trase la a nshpea mana din care deja fugeau culorile pe langa personaje? Ce nu stiau romanii pe vremea aia era ca in sculele alea erau niste cipuri Macrovision care aveau grija ca nicio copie sa nu iasa la calitatea originalului, ca sa previna pirateria. Eu n-am fost smechera, n-am avut video, nici inainte, nici dupa revolutie, am trecut direct la DVD player si ala un Eboda, ca putea fi manarit pentru subtitrari (cine stie cunoaste).
Pfui, ce m-am intins cu scrisul!
Din ce tin eu minte playerele erau ceva pe la 20-30.000 de lei, recorderele forjate ceva erau vreo 30-40.000 si recorderele noi vreo 50-60.000. Smecherii aveau recordere si se organizau sa traga casete unii de la altii. Mai tii minte cu cata incantare ne uitam la niste casete trase la a nshpea mana din care deja fugeau culorile pe langa personaje? Ce nu stiau romanii pe vremea aia era ca in sculele alea erau niste cipuri Macrovision care aveau grija ca nicio copie sa nu iasa la calitatea originalului, ca sa previna pirateria. Eu n-am fost smechera, n-am avut video, nici inainte, nici dupa revolutie, am trecut direct la DVD player si ala un Eboda, ca putea fi manarit pentru subtitrari (cine stie cunoaste).
Pfui, ce m-am intins cu scrisul!
Din ce tin eu minte playerele erau ceva pe la 20-30.000 de lei, recorderele forjate ceva erau vreo 30-40.000 si recorderele noi vreo 50-60.000. Smecherii aveau recordere si se organizau sa traga casete unii de la altii. Mai tii minte cu cata incantare ne uitam la niste casete trase la a nshpea mana din care deja fugeau culorile pe langa personaje? Ce nu stiau romanii pe vremea aia era ca in sculele alea erau niste cipuri Macrovision care aveau grija ca nicio copie sa nu iasa la calitatea originalului, ca sa previna pirateria. Eu n-am fost smechera, n-am avut video, nici inainte, nici dupa revolutie, am trecut direct la DVD player si ala un Eboda, ca putea fi manarit pentru subtitrari (cine stie cunoaste).
Pfui, ce m-am intins cu scrisul!
Loredana, nu avea nici un videocasetofon asa ceva, cip Macrovision. Macrovision este un sistem care protejeaza caseta la copiere si se manifesta astfel: Pe langa impulsul sincro inregistrat pe banda casetei, mai este introdus in semnal de bruiaj care sa bruieze sincro videocasetofonului care va inregistra filmul. Acest impuls de bruiaj este trimis de primul videocasetofon spre al doilea, care inregistreaza, si denatureaza impulsul sincro, astfel incat imaginea se inregistreaza desincronizat, adica fuge pe verticala. Si toate impulsurile astea sunt inregistrate pe banda magnetica. Consulta pe internet documentatiile despre sistemul de protectie Macrovision ca informatia pusa de tine aici e cam paralela cu realitatea.
Loredana, nu avea nici un videocasetofon asa ceva, cip Macrovision. Macrovision este un sistem care protejeaza caseta la copiere si se manifesta astfel: Pe langa impulsul sincro inregistrat pe banda casetei, mai este introdus in semnal de bruiaj care sa bruieze sincro videocasetofonului care va inregistra filmul. Acest impuls de bruiaj este trimis de primul videocasetofon spre al doilea, care inregistreaza, si denatureaza impulsul sincro, astfel incat imaginea se inregistreaza desincronizat, adica fuge pe verticala. Si toate impulsurile astea sunt inregistrate pe banda magnetica. Consulta pe internet documentatiile despre sistemul de protectie Macrovision ca informatia pusa de tine aici e cam paralela cu realitatea.
Loredana, nu avea nici un videocasetofon asa ceva, cip Macrovision. Macrovision este un sistem care protejeaza caseta la copiere si se manifesta astfel: Pe langa impulsul sincro inregistrat pe banda casetei, mai este introdus in semnal de bruiaj care sa bruieze sincro videocasetofonului care va inregistra filmul. Acest impuls de bruiaj este trimis de primul videocasetofon spre al doilea, care inregistreaza, si denatureaza impulsul sincro, astfel incat imaginea se inregistreaza desincronizat, adica fuge pe verticala. Si toate impulsurile astea sunt inregistrate pe banda magnetica. Consulta pe internet documentatiile despre sistemul de protectie Macrovision ca informatia pusa de tine aici e cam paralela cu realitatea.
Acest sistem poate fi pacalit foarte usor, se trece semnalul video printr-un mixer video care poate sa repare impulsul sincro si vei avea la iesire un semnal sincronizat perfect. Daca cunosti electronisti mai batrani, trage-i de limba despre sistemul de criptare al programului Filmnet, transmis in anul 1989 pe satelitul Astra la 19,2 grade Est. Exact asa se comporta imaginea, desincronizata, pentru ca impulsul sincro era transmis pe un canal audio separat, trebuia receptionat cu un receptor de impulsuri si mixat apoi in decodor cu semnalul video complex. La final era formata imaginea, care era trimisa spre televizor.
Acest sistem poate fi pacalit foarte usor, se trece semnalul video printr-un mixer video care poate sa repare impulsul sincro si vei avea la iesire un semnal sincronizat perfect. Daca cunosti electronisti mai batrani, trage-i de limba despre sistemul de criptare al programului Filmnet, transmis in anul 1989 pe satelitul Astra la 19,2 grade Est. Exact asa se comporta imaginea, desincronizata, pentru ca impulsul sincro era transmis pe un canal audio separat, trebuia receptionat cu un receptor de impulsuri si mixat apoi in decodor cu semnalul video complex. La final era formata imaginea, care era trimisa spre televizor.