Pe la inceputurile pandemiei, cand a fost cu carantina aia nasoala, m-a prins undeva la tara. Sat de munte cu case rasfirate, la distanta, teoretic trebuia sa fiu doar in trecere, practic am ramas singur intr-o casa batraneasca. Toti tinerii plecati la oras, eram doar cu pensionarii din sat, magazin nu era decat in satul alaturat, totul rupt de civilizatie complet.
Primele doua zile de carantina au fost ok, aveam doar telefonul la mine, iphone 11, dar era de-ajuns pentru netflix, ceva jocuri si socializare cu prietenii.
Pana intr-o seara cand m-am dus la wc-ul din curte si aveam in maini 2 suluri de hartie igienica, telefonul, tigarile, bricheta si acumulatorul extern, ca deh, iphone. Doar ca inainte sa ma asez comod, a fost cat pe ce sa scap tigarile si incercand sa le prind, am dat drumul din maini la restul lucrurilor. In hazna. Acolo jos. Ramasesem doar cu tigarile. Era clar ca nu mai puteam sa recuperez nimic.
Dupa care a inceput circul: nu mai aveam telefon, nu mai stiam nici un numar din agenda pe de rost, nu mai aveam bani ca foloseam apple pay. Seara a trecut foarte greu, am incercat sa pun in functiune televizorul ala de acolo, nu a mers, am gasit un radio, prindeam Radio Romania Actualitati. Am zis ca o iau razna. Imi venea sa pornesc noaptea de nebun sa ma duc acasa, indiferent de orice carantina. Am gasit prin casa niste tuica, asta m-a bagat la somn instant.
A doua zi dimineata am pornit catre magazinul din satul vecin. Aveam vreo suta de lei toti banii si eram dispus sa fac orice ca sa fac rost de un telefon. Stare din aia de nebunie, de sevraj, din categoria cand ramai fara tigari. Magazinul inchis, la vreo 15 km aveam o benzinarie. M-am dus acolo, i-am zis baiatului de acolo sa ma lase sa dau un telefon, se uita la mine cam stramb, i-am pus cheile de la masina pe tejghea. Mi-a dat telefonul sa sun. Ghici ce, nu stiam nici un numar. Am cautat peste tot prin masina vreo bucatica de hartie cu vreun numar al vreunui cunoscut pe el… nimic.
Am vorbit cu baiatul de la benzinarie sa adauge pe Fb un prieten de-al meu, am stat vreo ora sa raspunda, dar era singura solutie sa rezolv intr-un fel. L-am sunat pe ala pe messenger, vanzatorul se pipi pe el de ras cand povesteam eu cum am scapat in buda iphone 11 si cum azi dimineata m-am dus si m-am kkt la propriu pe el ca asa a fost sa fie. L-am rugat pe prietenul asta sa imi dea comanda de un telefon pe emag si sa mi-l trimita prin curier acolo la benzinarie (eram la mana vanzatorului, ca eu nu mai aveam telefon si nu avea cum sa ma contacteze curierul) si ca ii dau banii inapoi cand revin in oras. Terminasem de vorbit si nu imi venea sa ii mai dau inapoi telefonul vanzatorului. Nu am crezut ca un om poate sa dezvolte dependenta de tehnologie in halul asta. Ma durea faptul ca nu mai aveam acces la netflix si la net. Imi venea sa nu mai plec de acolo.
Pana la urma m-am suit in masina si m-am intors la casuta de pe munte. A fost ziua care a trecut cel mai greu. Nu ma gandeam decat ca telefonul ala acum probabil a fost luat de picker in depozit, il ambaleaza, imi inchipuiam cum ii lipeste eticheta aia pentru curier, la noapte trebuie sa plece de la depozit, nu aveam pe ce sa urmaresc statusul comenzii, awb, nimic. Eram obsedat, numai la asta ma gandeam.
In rest aveam la dispozitie doar vocile alea distruse de la Radio Romania Actualitati, stateam si fumam ca imi luasem 2 pachete sa imi ajunga, nu aveam chef nici de mancare. Ma uitam la ceas cat de greu trec minutele, ba frate era cu incetinitorul rau de tot. Telefonul meu se balacea in rahat si simteam ca toata viata mea e acolo cu el. Am suferit pana s-a facut seara si am dat-o iar pe tuica si apoi somn.
A doua zi de dimineata m-am trezit la 5 si nu stiam ce sa fac pana la pranz cand trebuia sa ma duc sa iau telefonul de la benzinarie. Am dat iar drumul la mizeria aia de radio, am incercat sa mai mesteresc la televizor, mi-am facut de mancare, un pic de ordine pe acolo, la 10 nu am mai rezistat, am plecat la benzinarie. Eram la volan, fumam si totusi aveam starea aia de nervozitate pe care o ai cand nu fumezi. Trageam ca nebunul din tigara, nimic. Am ajuns la benzinarie si am avut de asteptat vreo 2 ore pana a venit curierul. Eram inebunit, abia asteptam sa ajunga, pana la urma a venit, IN SFARSIT AVEAM TELEFON!
L-am luat si apoi toata ziua am stat sa il setez si sa imi reactivez conturile, la plati a fost mai greu ca nu aveam nici un card fizic la mine si a trebuit sa o fac ocolita prin Revolut, dar a mers pana la urma.
Si uite asa, 48 de ore de chin fara telefon. Mi-am dat seama cat de dependent am devenit de telefon si ca pur si simplu nu reusesc sa traiesc confortabil fara el. Imi dau seama ca nu este ok, dar in loc sa ma gandesc cum as putea rupe aceasta dependenta de telefon ma gandesc sa imi mai iau unul sa am de rezerva.
Ati fost si voi in situatii asemanatoare? Cat de greu v-a fost fara telefon si internet?
