Jurnalul unui gras (3) – ziua 6

11:30

M-am trezit tarziu si astazi. Ieri si alaltaieri mi-a fost foarte rau, nu am facut altceva decat sa stau in pat si sa zac. Nici de TV sau de youtube nu mi-a ars. Durerea de ficat nu trece, a devenit permanenta, si problemele cu respiratia sunt din ce in ce mai mari. Am burta umflata, ca o gravida, doar ca la mine umflatura se continua si pe lateral, nu doar in fata. Este atat de mare incat toate tricourile largi pe care le am stau intinse la maxim si simt ca ma strang si nu ma lasa sa respir. Nu mai pot sa dorm decat pe spate iar wheezing-ul si dificultatea de respiratie din timpul noptii pur si simplu nu ma mai lasa sa dorm deloc. Ma doare stomacul, am arsuri si reflux gastric, in fiecare noapte imi arde gatul din cauza refluxului si ma inec in somn. Acum incerc sa ma ridic din pat si sa ma imbrac, as vrea sa merg pana la farmacie sa imi iau ceva pentru stomac.

12:30

Sunt pe drum spre farmacie. Am ajuns la jumatatea drumului si m-am asezat pe o banca. Ma dor picioarele, gambele s-au umflat foarte tare si simt cum imi amortesc iarasi talpile. Stau aici un sfert de ora sa imi revin apoi pornesc din nou. Imi este atat de greu sa merg incat nu mai reusesc sa imi dau seama cum ceilalti oameni pe care ii vad pe strada merg asa de usor. Si imi amintesc ca da, si eu puteam sa merg fara probleme si fara sa ma gandesc la fiecare pas cat de chinuitor este. Si fara sa transpir si fara sa gafai de parca as fi alergat la maraton.

14:30

Sunt inapoi, intins pe patul meu. La intoarcerea de la farmacie a trebuit sa ma opresc aproape la fiecare banca. Simteam ca nu o sa mai ajung acasa. Acum sunt epuizat, am dat o comanda de shaorme si sper sa vina repede cu ele. Azi am comandat 3, nu 2, ca sa fiu sigur ca ma satur. Am mancat deja o ciocolata Poiana cu lapte, sa ma faca sa ma simt un pic mai bine, dar nu mi-a ajuns, cred ca au inceput astia sa le faca mai mici, parea foarte subtire cand am scos-o din staniol.

15:00

Sunt la a doua shaorma, am terminat-o si vreau sa o incep pe a treia ca inca imi e foame, dar mi s-a terminat Pepsi-ul si trebuie sa dau o fuga pana la magazin sa imi mai iau o sticla de 2 litri. Intru in magazin si nu inteleg, acum 5 minute am terminat de mancat a doua shaorma si acum imi este din ce in ce mai foame de parca nu am mancat nimic de ieri. Ma duc spre raftul de sucuri, si am senzatia ca sunt intr-un film din ala in care vezi cum distanta pe care trebuie sa o parcurga personajul se face din ce in ce mai lunga. Mi se duce energia super rapid si abia ma tin pe picioare. Iau sticla de Pepsi si o pun in cos, dar ceva este in neregula rau de tot. Pur si simplu am senzatia ca soarele si lumina din magazin incep sa scada in intensitate si incepe sa fie intuneric. Simt ca nu mai am deloc energie, transpir puternic, o transpiratie rece, si lucrurile nu merg de loc in directia buna. Tremur si ca ultima salvare iau din raft o tableta de glucoza, o desfac, si mananc cateva bucati. Nu stiu ce zice lumea care ma vede, nici nu imi pasa, incerc sa fac ceva sa imi revin. Dupa cateva zeci de secunde incep din nou sa vad, sa pot sa ma misc. Nu sunt bine, dar cred ca sunt functional cat sa ajung inapoi acasa. Platesc la casa si glucoza pe care am mancat-o si cateva minute mai tarziu sunt din nou in patul meu.

15:30

M-a socat ce s-a intamplat in magazin. M-a speriat cumplit. Am crezut ca mor, fara nici o exagerare. Acum mi-am revenit si continui cu a treia shaorma, si beau Pepsi-ul pe care mi l-am luat. Dar nu mai e nici o placere, sunt speriat, sunt efectiv socat de toata experienta asta. Cred ca asta e momentul in care trebuie sa fac niste schimbari in stilul de viata, daca nu fac asta acum mi-e teama ca data viitoare cand voi mai pati ce s-a intamplat in magazin nu mai scap asa de usor. Nu stiu exact de unde sa incep si cum sa fac. Ma gandesc sa imi fac niste analize, dar nu chiar acum, sincer sa fiu imi e teama de rezultate si nu vreau sa ajung intr-un spital unde nu stiu ce o sa se intample. Stiu ca nu este cea mai buna decizie, dar in momentul asta imi e groaza pur si simplu chiar si numai de ideea de a ajunge in spital. Cu vreo 4 ani in urma un medic diabetolog mi-a dat un regim de slabire. O sa il incep si sa vad cum ma simt. Dar numai ideea ca va trebui sa fac niste schimbari ma panicheaza si, din reflex, mai bag un snickers ca sa ma ajute sa ma simt mai bine, jocker-ul de fericire.

20:30

Nu stiu cum va fi maine. Imi este groaza. Inca mai am casa plina de dulciuri si le-as manca pe toate acum doar ca sa ma simt bine si sa nu ma gandesc la cum voi supravietui la ziua de maine care va fi prima de regim. M-am razgandit de multe ori sa nu incep regimul de maine, dar am un moment de claritate mentala in care imi dau seama ca sunt intr-o situatie extrem de periculoasa din punct de vedere al sanatatii. Si ca nu imi mai pot permite sa aman oricat mi-as dori lucrul asta. Intamplarea de azi din magazin m-a speriat foarte tare. Cred ca metabolismul meu e dat complet peste cap. Si cred ca regimul este oricum ceva ce orice medic mi-ar recomanda din start. Insa pe plan emotional ma astept sa fie un dezastru. Deja sunt speriat: mancarea este ceea ce ma face fericit, desi in ultima perioada nici ea nu isi mai facea efectul. Daca nu o sa mai am mancarea care imi place, cum o sa fie viata mea? Ma simt de parca as fi intr-un avion care se pregateste sa faca o aterizare fortata si aud insotitorii de bord cum striga: “Brace for impact!”