6 martie 1953. Ziarul Scanteia publica Comunicatul Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice prin care se anunta faptul ca “la 5 martie, ora 9,50 seara, a incetat din viata dupa o boala grea Iosif Vissarionovici Stalin”.
In urmatoarele zile in toata tara au loc adunari, mitinguri si alte manifestari de doliu, spontane sau organizate la care participa (conform mentiunilor Partidului Muncitoresc Roman) 7 milioane de romani.
Virgil Lazar (Romania Libera) isi aminteste:
In anul 1953, eram corespondent al Romaniei Libere la Timisoara. Oamenii primisera, prin intermediul Partidului, consemnul sa planga sau macar sa se arate indurerati.
Annie Bentoiu (“Timpul ce ni s-a dat – Memorii”) povesteste:
Mitingul de doliu a avut loc in Bucuresti luni 9 martie 1953. A fost, pentru cei care au participat la el, una dintre cele mai ciudate si mai impresionante experiente. (…) Centrul ceremoniei a fost in piata Stalin, unde se aflau cele doua tribune oficiale, una pentru demnitarii romani, alta pentru ambasadori, iar coroanele si florile se adunau pe un postament central. Dar si Piata Victoriei si cea a Dorobantilor erau, cum spune Scanteia, o mare de oameni.
(…) Tacerea extrema care domnea in piata, in ciudat atator zeci de mii de prezente umane, raspundea unui cer cenusiu, aproape compact. Nu ne uitam unii la altii, stiind ca aratam la fel: cenusii, saraci, docili. Unii, fara indoiala, plangeau: misterul mortii era mai prezent ca niciodata si ne astepta pe toti, pe cei mai umili ca si, iata, pe cei mai puternici. Difuzoarele transmiteau muzica funebra; drapelele si cateva rare portrete cu insemne de doliu punctau prezenta tacuta a uriasei mase de oameni. La un moment dat a inceput o transmisie in limba rusa – vorbea tovarasul Malencov -, apoi i-au urmat, pe romaneste, glasurile lui Chivu Stoica, Leontin Salajan, Traian Savulescu si ale diferitor stahanovisti. (La ora 11) care corespundea cu ora 12 a Moscovei a izbucnit bubuitul tunurilor urmate de sunetul sirenelor timp in care circulatia vehiculelor s-a oprit, conform instructiunilor, in toate orasele tarii, soferii si vatmanii au coborat, descoperindu-se. Chiar si trenurile s-au oprit. Difuzoarele au transmis de la Moscova imnul de stat al URSS si Internationala si in final , in tacere, lumea s-a risipit.
Se refera la hotararea CC al PMR impreuna cu Consiliul de Ministri al RPR din 8 martie 1953:
1. In ziua de luni 9 Martie a.c., in momentul inceperii funeraliilor tovarasului Iosif Vissarionovici Stalin, la ora 11 a.m. se va intrerupe lucrul pe timp de 3 minute la toate intreprinderile si institutiile din intreaga tara (…). La aceeasi ora se va intrerupe in intreaga tara, pe timp de 3 minute, circulatia trenurilor, tramvaelor, automobilelor si altor vehicole, precum si a pietonilor din orase.
2. La ora 11 precis se vor trage in semn de salut in orasul Bucuresti, capitala Republicii Populare Romane si in Orasul Stalin, cate 24 de salve de artilerie.
3. De la ora 11 până la ora 11 si 3 minute vor suna in semn de ultim salut sirenele tuturor intreprinderilor, locomotivelor, vaselor maritime si fluviale.
La Directia Coloniilor si Unitatilor de Munca se primise urmatorul ordin special:
incepand de la 6 martie 1953 si pana la noi ordine, se vor lua urmatoarele masuri: La toate Lagarele si Coloniile de Munca se vor lua masuri pentru intarirea pazei, vigilentei, ordinei, disciplinei, muncii informative si controlului. Vorbitorul se suspenda. Pachetele si scrisorile pentru detinuti vor fi atent verificate si retinute pana la noi ordine. Cadrele vor fi in mijlocul unitatilor. (…) Orice eveniment se va raporta imediat“.
Cu toate acestea au fost multi care nu au respectat instructiunile venite de la partid. Ba chiar unii s-au imbatat de bucurie. Spre exemplu, la 15 martie 1953, slt. Blendea Vasile, sef al sectiei Anchete din cadrul Serviciului Raional de Militie Targu-Jiu a fost trecut in rezerva pentru ca:
(…) in zilele de doliu pentru moartea tov. Stalin, fiind ofiter de serviciu, a parasit cazarma si s-a inapoiat pe la orele 24:00, in stare de ebrietate. Intrand in birou a inceput sa cante. Atragandu-i-se atentia de catre comandantul raionului asupra atitudinii ce o are, ofiterul a luat o pozitie indisciplinata si a refuzat sa se culce.
In zona de nord a tarii Securitatea a numarat 76 de persoane care l-au vorbit de rau pe Stalin dupa deces si care au fost trecute in urmarire informativa. O persoana a primit o condamnare de 1 an si 10 zile pentru ca a sarbatorit la restaurantul din Siret cand a aflat ca Stalin este grav bolnav, iar cand a murit a inchinat din nou: “Hai sa bem ca Stalin a murit si de acum totul se va schimba!”
