Inceputuri. In 29 august 1864 domnitorul Alexandru Ioan Cuza aproba decizia luata de Consiliul de Ministri care unifica serviciul postal cu cel telegrafic. Mai tarziu, in 1893, la acesta se adauga si serviciul telefonic, luand nastere simbolul PTT. In anul 1925, adminstratia PTT a preluat exploatarea unei noi ramuri de telecomunicatii, radiotelegrafia (comunicatiile radioelectrice, cum se zicea pe atunci), fiind adaugata o noua litera simbolului care a devenit PTTR: Posta – Telegraf – Telefon – Radio.
Ascensiunea. Perioada interbelica, cu primele reglementari de functionare a noii institutii devine momentul de dezvoltare a Postei Romane. Numarul trimiterilor postale, scrisorile si cartile postale in special, creste de la an la an. Dupa instalarea regimului comunist dezvoltarea PTTR continua. Sunt infiintate oficii si birouri postale in toate orasele din tara precum si in comunele importante.
PTTR devine principalul hub de comunicatie. Serviciile de telegrafie erau folosite pentru transmiterea mesajelor importante acolo unde nu exista telefon. Scrisorile si cartile postale deveneau principala metoda de comunicare iar serviciul de coletarie completa portofoliul acestei institutii.
Se infiinteaza licee speciale de profil care instruiau viitorii lucratori din acest domeniu. Dezvoltarea Postei era continua si rapida. Nimeni nu se astepta la decaderea imposibil de oprit din anii ce urmau revolutiei din decembrie 1989.
Decaderea. Dupa 1989 statul dovedeste ca este cel mai prost administrator. PTTR este descentralizat, fiind spart in Posta Romana si RomTelecom. Un numar din ce in ce mai mare de firme de curierat incep sa ofere alternative mai ieftine si mai bune la serviciile postale oferite de Posta Romana. Delasarea si lipsa de interes a celor cu putere de decizie face ca Posta Romana sa intre intr-un declin fantastic.
Cladirile oficiilor postale incep sa fie vandute sau inchiriate. Calitatea serviciilor scad din ce in ce mai mult iar populatia se orienteaza rapid spre firmele de curierat. Comunicatia electronica da o lovitura puternica la temelia Postei Romane iar aceasta nu se poate adapta si nu reuseste (desi a incercat) sa ofere servicii de comunicatii electronice asa cum fac serviciile de posta a altor state europene.
Posta Romana este acum in moarte clinica. O institutie care abia mai supravietuieste, pusa la pamant de cei care au fost la conducerea acesteia in perioada post-revolutionara. Raman cutiile postale, o amintire trista a perioadei de glorie de altadata.
Salariile din poștă sunt destul de mari.
Apreciezi din ochi că fetele de la ghșeu au cel puțin 2000 de lei net.
Faptul că nu au chef de tine se datoarează unei alte cauze.
De-al lungul timpului, poșta a fost o sinecură a bugetarilor. Majoritatea angajaților care o freacă la căldurică sunt bazați. Adică au fost puși acolo pe pile.
Relația lor cu ”clientul” este inexistentă atât timp cât munca lor nu este plătită în raport cu încasările și profitul obținut de la clienți.
Ei au o relație doar cu cel care i-a pus acolo și cu cei care îi țin în serviciu.
De aceea și sictirul.
Clientul îi deranjează.
Ei nu dau socoteală și nu sunt la dispoziția clientului, întrucât nu clientul este scopul pentru care el este acolo.
Majoritatea angajaților poștei nu se simt că sunt o rotiță într-o afacere axată pe furnizarea de servicii poștale. Ei se simt un fel de funcționari ai statului, așa … mai de rangul doi. Știu că nu sunt prădătorii supremi, dar mai știu că aceștia nu îi atacă și că de la masa lor le va rămâne și lor câte ceva. Faptul că statul le-a asigurat monopoluri și că le furnizează tot felul de firimituri (precum ar fi notificările trimise de finanțe), îi face să se simtă parte a statului, a aparatului bugetar. Îi face să se simtă în rândul castei bugetare, aflate deasupra legilor care nu sunt și pentru ei. Să nu uităm că poșta a fost full de securiști, iar majoritatea lor și-au lăsat copiii pe funcții. Sunt adevărate clanuri în poștă. Sunt filiale unde toți angajații fac parte din două sau trei familii, ori sunt consăteni ai șefului. Funcționează o relație tip omerta bazată pe interesul comun.
Atât timp cât salariul nu este conectat la încasări și dacă performanța nu e legată de client, serviciile nu pot deveni competitive.
De aceea, în opinia mea, soluția este simplă.
Concediere colectivă. Zero angajați.
Vânzare către un operator mare, tip Poșta Germană sau similară.
Angajarea din rândul foștilor angajați pe cei care au competențe.
Angajarea de tineri și formarea acestora în stil occidental.
Poșta română a avut un monopol și nu a fost în stare să-l valorifice.
Piață după piață i-au fost luate de către operatorii privați.
Nici la ora aceasta poșta nu are un serviciu de curierat din ușă în ușă, profesionist.
Evit serviciile poștei române. Spun sincer că îmi este silă.
Mă deranjează faptul că îmi consumă timpul în mod inutil și că au tendința să ridice tonul atunci când le ceri explicații suplimentare.
De exemplu, am fost recent să expediez un colet către Spania.
M-am contrazis cu o tanti timp de 10 minute, încercând să o fac a înțelege că Spania este ca Dâmboviță, dpdv al legii.
Ea tot mi-o dădea că e țară străină și că trebuie să așteptăm vama.
I-am explicat că nu mai avem vamă între țările din UE, că oamenii își pot trimite liber orice colet, că eu primesc săptămânal colete din UE direct acasă, fără nicio vamă & shit.
Frații mei albi, parcă era drogată. Ea nu a auzit, ea nu răspunde, ea e datoare să aibă grijă.
În sfârșit, spre norcul meu, apare vameșița.
Îi explic și tipă confirmă că nu e treaba ei. îi spune și funcționarei de la poștă.
Degeaba.
Sună la regională (ce o a mai fi și aceea).
Abia după vreo 40 minute îmi preia coletul ca și când mi-ar fi făcut o favoare.
Dacă aș fi știut ce pățesc, nu călcam pe acolo.
Nu se punea problema banilor.
Pentru că tot mă duceam să aștept pe cineva la gară, am zis că în 5 minute pot pune coletul, dacă tot am ajuns acolo.
După o astfel de întâmplare, care nu e una singulară, în trecut având mai multe astfel de experiențe, printre care și colete desfăcute, venite cu sigiliu pus de poștă, ori semideteriorate, cu chestii lipsă, cu tot felul de mizerii, spun sincer că îmi doresc să-i văd închiși și toți angajații concediați.
Am fost acum cateva saptamani la posta chibrit sa cumpar niste timbre fiscale. Si opresc masina si o astept pe nevastamea sa se intoarca cu timbrele. Si astept, si astept, si astept, trece jumatate de ora (nu exagerez) si nimic. Ies din masina si intru in posta. Nevastamea scria la niste hartoage de zor. Imi povesteste ca aia de la ghiseu, i-a indicat niste conturi si da-i si scrie. Si dupa ce a terminat nevastamea de scris, aia a inceput tacticoasa sa scrie la calculator cu un singur deget tot ce scriesese nevastamea acolo. inclusiv niste numere de cont si un beneficiar unde trebuiau varsati banii.
Am crezut ca inebunesc. Am facut spumele marii, vorbeam, mai mult tipam in gura mare pe acolo despre incompetenta lucratorilor postali si de bataia de joc la care sunt supusi clientii. Alea brusc se prefaceau ca nu ma aud.
Cum e posibil in secolul 21 sa stai la posta 45 de minute ca sa cumperi niste timbre fiscale pentru cazier? Imi venea sa ma duc la masina sa scot niste benzina din rezervor si sa le dau foc la nenorocitele alea de acolo. Salvarea lor ca n-a deschis una gura ca m-au vazut ca sunt gata sa sar peste ele sa le musc de gat. Iar aia care batea cu un singur deget la calculator si sarise binisor de 50 de ani cred ca nu avea tupeu sa primeasca vreo reclamatie de la clienti.
In fine, nu-i considerati pe muncitorii de la posta niste mielusei nevinovati. Sunt exact ca cei care-i conduc. Niste viermi puturosi si plini de basini. Se comporta fix ca angajatii de la stat din pozitie de forta (gen administratie financiara, registrul comertului), fara sa aiba nici pe departe aceeasi influenta ca cei amintiti.
Sper sa inceapa disponibilizarile in frunte cu baba aia degetista sa nu isi mai bata joc si de alti oameni. Sa puna dracu mana sa munceasca, ca daca ma duc la UPS sau la DHL sunt tratat ca un rege si servit in 45 de secunde, nu minute.
Ati auzit bai babatailor obraznice si care vorbiti din varful limbii cu clientii?